It sucks too much. My user is k0gaion, my pass is 123456. Hope I made my statement.
Vladimir si Lavinius au castigat un concurs. Tudor Mateescu zice insa ca proiectu e un “plagiat”. Defapt vina acestei “interpretari” este a celui care a postat informatia (zoso), Tudor Mateescu vorbind despre cu totul altceva.
Nu am citit planul, nu am vazut prezentarea, dar voi expune cam care sunt ideile de la care am pornit eu candva (acum vre-o 4 ani), si de ce credeam ca afacerea are potential , dar si ca nu-i de mine. Si cateva concluzii azi, dupa 4 ani, mai batran si mai intelept :
1. Marile companii de rezervari online gen Amadeus sau Gulliver, desi extrem de intinse in lume nu au o oferta suficient de mare pe Romania. Iata de ce captainGo poate avea un real success daca se va afilia cu unul dintre ei, si va vinde si pentru ei. Mai ales ca piata e relativ necunoscuta/rau famata si granzii nu se risca la alotmenturi. Cineva care cunoaste piata, si stie unde sa riste le-ar fi de real folos. (Nota : EXISTA rezervari realtime in romania prin intermediul unora din operatorii straini, dar ca nu se risca la alotmenturi decat la 4 si 5 stele ).
2. Serviciul poate avea un impact destul de mare si pe piata interna, unde putine agentii au contracte serioase cu mai mult de o mana de hoteluri. Niste contracte bune pe perioada verii la hotelurile de pe litoral pot aduce mii de clienti. Printre alte agentii mai ales (stiu ca va ganditi la munte , insa iarna nu-i ca vara asta-i sigur).
3. CaptainGo are potential real de a deveni un brand pentru ca e probabil singurul loc unde pot sa compari niste preturi la cazare. Ma indoiesc ca in urmatorii 2-3 ani se va cumpara prea mult online. Nu in Romania oricum.
In perioada 2002-2003, cand eram poate prea tanar si prea putin preocupat de afaceri (student fiind bodegi cutreieram) am scris un mic site. Era un sistem de rezervari online. Primitiv, insa avea multiple stari ale comenzii, si chiar posibilitatea de interfatare cu alte aplicatii. L-am lansat. In necunoscut. Comenzile vorbisem sa le pasez unui amic (pe vremea aia) care avea o agentie. Ne gandeam sa vedem pe unde sa ne bagam la alotmenturi sa scoatem si noi un ban. L-am lasat in the wild pana a expirat domeniul. Numar de comenzi in 1.5 ani ? ZERO.
Ce vreau sa spun cu aceast anecdota a carui patit sunt chiar eu (nu ca m-ar afecta) ? Simplu, fara implicare si fara munca ideea este ZERO. Iar in cazul CaptainGo e cu atat mai greu cu cat adevaratii potentiali clienti in urmatoarea perioada sunt alte agentii sau agentii similare lor din afara tarii. Am identificat gresit atunci targetul principal.
Poate pe un client persoana fizica il mai “pacalesti” sa cumpere de la tine. Promovarea masiva insa e necesara. O persoana juridica are in spate oameni care iau decizii. Oameni care nu se lasa impresionati usor. Oameni care insa pot vedea potentialul fara sa fi nevoit sa investesti exagerat in promovare. Oameni la care Vladimir si Lavinius au luptat sa ajunga. Cred ca si participarea la concurs a fost si un stunt de marketing. Nu ca banii ar fi de prisos, doamne fereste.
Pentru a face dintr-un proiect un succes iti trebuie o combinatie de oameni si o combinatie de calitati care se aduna la un loc destul de greu. Iti trebuie cunostinte tehnice solide, cunostinte din domeniul in care activezi, calitati de orator, calitati de vanzator, determinare, incapatanare, etc. Nu le are nimeni pe toate, asa ca tot ce ramane de facut e sa ne ajutam intre noi pentru a face ceva grozav. Se pare ca in CaptainGo avem o combinatie catigatoare.
Sper ca toti participantii la dezbatere sa se calmeze. Nervii nu fac bine. Si mult succes. (Mai ales acum ca Tudor a facut conoscut cu sau fara voia lui CaptainGo si in “blogosfera”).
Nota:
Ce este alotmentul. Cand un operator stie ca vinde in medie x camere in perioada y la hotelul z, poate rezerva dinainte de a fi comandate camerele, apoi punandu-le la vanzare , si clientul putand avand practic camera instantaneu (atat vreme cat e libara una din cele x camere). Pentru a face asa ceva insa trebuie un volum garantat destul de mare. Alotmentul asigura un profit mai mare deoarece camerele luate fiind in masa costa sensibil mai putin. Tot el e mecanismul prin care se fac “rezervarile instant”.
De ce NU merge in Romania : cand incerci sa negociezi ti se spune drept in fata “Pai oricum o sa fim plini, de ce sa-ti dau reducere si mai ales de ce sa ti le dau tie cand io fac smenuri cu ele ?” Pana cand aceasta practica a hotelierilor romani nu va disparea si in alte hoteluri decat alea foarte scumpe, realtime-ul va fi al dracu de greu de realizat. Iata de ce ziceam ca acum urmeaza partea grea … trierea partenerilor buni de neghina.